Strategia cercetătorului


A.D. Corlan, ianuarie 2013

Introducere

Cercetătorii trebuie să ia în permanenţă tot felul de decizii, de la alegerea acestei profesii, sau a unui domeniu, a unui proiect, a unui colaborator sau angajator, la opţiuni curente, cum ar fi: Cu ce să mă ocup astăzi, sau în următoarea oră [RH1986] ? Succesul, oricum l-am defini, este determinat aproape în întregime de aceste decizii.

Opţiunile, planurile şi strategiile organizaţiilor care investesc într-un fel sau altul în cercetare sunt foarte strâns legate de opţiunile cercetătorilor. Succesul unei organizaţii (firmă, institut, universitate sau stat) derivă atragerea şi stabilizarea unor echipe de cercetare performante într-un sens care serveşte misiunea organizaţiei. Altfel spus toate investiţiile instituţionale în cercetare sunt co-investiţii la investiţia cercetătorilor individuali [ADC2012].

Invers, evoluţia sistemelor ştiinţifice înconjurătoare influenţează foarte mult efectul alegerilor personale.

Strategia cercetătorului este o metodă, personală, de selecţie a propriilor opţiuni şi proiecte. Această pagină este o listă de lecturi potenţial utile pentru construcţia şi perfecţionarea acestei metode. Cum motivaţiile personale sunt foarte variate, nu se poate imagina vreo reţetă generală, însă o oarecare documentare poate uneori preveni erori grave.

Cuprins

Strategia personală

Teorie: ce este (sau nu este) cercetarea, cum funcţionează în general sistemele ştiinţifice

Starea şi dinamica sistemelor şi instituţiilor din România şi din alte ţări

Planuri şi strategii ale ţărilor şi organizaţiilor

Planuri şi strategii din România

Strategia personală

[RH1986] You and Your Research Richard Hamming, Bell Communications Research Colloquium Seminar 7 March 1986. Webcite:6E59bj1by.

[PG] Scurte eseuri de Paul Graham, privitoare în special la problemele şi opţiunile cercetătorilor şi investitorilor privaţi (cum este autorul) care încearcă să transforme un startup într-o afacere viabilă.

O serie de cărţi clasice descriu opţiunile personale tipice. Unele sunt mai uşor de găsit, chiar accesibile online.

[ECO] Cum se face o teză de licenţă Umberto Eco, 2006 (ediţia românească). Descrie în principal problemele întâlnite de doctorandul în ştiinţe umaniste, însă multe sfaturi şi observaţii se aplică şi celor din ştiinţele naturale şi tehnice, care s-au desprins metodologic din cele umaniste. Chiar pentru cercetătorul ştiinţelor exacte, este o incursiune instructivă în chestiunile clasice ale explorării literaturii şi ale gestiunii timpului personal.

[FEYNMAN] Surely you're joking mr Feynman o colecţie de eseuri despre perspectiva autorului asupra propriilor opţiuni în cariera de cercetător. Cel mai sintetic dintre eseuri este probabil Cargo cult science, care priveşte şi principala eroare pe care o poate face cineva atunci când se apucă de cercetare: să îşi dedice ani din viaţă unei direcţii pseudoştiinţifice, care nu poate duce nicăieri. Cauza principală este distincţia foarte subtilă între cunoaşterea ``transmisă'' superficial şi cunoaşterea recepţionată critic. Este o eroare uşor de făcut chiar de către cei cu îndelungată experienţă, mai ales în disciplinele teoretice, şi are consecinţe personale foarte deprimante până la urmă.

[SELYE1] From Dream to Discovery de Hans Selye. O lucrare autobiografică, la fel ca [FEYNMAN], dar din perspectiva cercetătorului experimental. A fost tradusă şi în limba română, se mai găseşte în anticariate. Conţine o excelentă tipologie a cercetătorilor, predictivă pentru cursul vieţii şi carierei, şi o mulţime de sfaturi şi recomandări pentru optimizarea activităţilor de zi cu zi.

[SELYE2] Stress Without Distress tot de Hans Selye (care este şi inventatorul noţiunii fiziopatologice de ``stress''), completează [SELYE1] cu recomandari instructive privind interacţiunea cu colegii, în primul rând cu cei din laborator.

[PATHS] The Responsible Researcher. Paths and Pitfalls. (societatea SigmaXi). Este o scurtă introducere în perspectiva deontologică a opţiunilor cercetătorului.

Teorie: ce este (sau nu este) cercetarea, cum funcţionează în general sistemele ştiinţifice

Definiţia cercetării

Cercetarea, dezvoltarea experimentală şi inovarea sunt termeni generici care descriu activităţi atât de complexe şi de variate, încât pentru definiţia şi delimitarea lor sunt necesare două volume întregi, care se actualizează la fiecare câţiva ani de către comisii internaţionale de experţi.

[T1] Manualul Frascati. Definiţia cercetării şi dezvoltării experimentale, pentru scopuri statistice şi contabile în OECD.

[T2] Manualul Oslo. Definitia inovării în OECD.

Sociologia şi antropologia culturală a cercetării

[T3] Eseuri despre sociologia cercetătorilor, pagina personală a lui E. Garfield Colecţie vastă de articole cuprinzând bazele teoretice şi modele clasice pentru înţelegerea dinamicii foarte particulare a societăţilor de cercetatori şi analiza acestora plecând de la publicaţii.

Econometria

Acest subiect nu este despre cercetare propriuzis, dar multe dintre modelele cantitative care descriu fenomenele sociale şi economice legate de cercetare sunt modele econometrice.

[BH2013] Econometrie Bruce Hansen, University of Wisconsin, 2013.

Starea şi dinamica sistemelor şi instituţiilor din România şi din alte ţări

[NCSES] National Center for Science and Engineering Statistics, SUA realizeaza statisticile si modelele pe care se bazeaza in buna masura deciziile strategice. NCSES produce continuu monografii bazate pe analize ale unor chestiuni specifice, unele incluzând şi informaţii despre Romania sau cercetători de origine română în context internaţional. O data la doi ani, se face o sinteza generala. Cea mai recenta este din 2012: [SEIND12] Science and engineering indicators 2012

Romania apare în unele statistici comparative, de exemplu: 5.4. Academic output si tabelele 5-27 pana la 5-40.

[UKCP2011] International Comparative Performance of the UK Research Base, 2011

[UKRS2010] The Scientific Century. Securing our Future Prosperity The Royal Society, 2010. O prezentare generală a situaţiei, dinamicii şi perspectivelor cercetării din Marea Britanie în context internaţional. România apare în mai multe hărţi comparative.

[EUCR2011] EU Competitiveness Report Un raport Eurostat, recent, cu prezentarea extensivă a situaţiei indicatorilor macroeconomici ai cercetării şi dezvoltării din România comparativ cu statele din jur, cu Uniunea Europeană şi cu tendinţele mondiale, inclusiv o monografie despre situaţia României. Trebuie observate unele diferenţe metodologice fata de abordarea din Statele Unite, dar concluziile comparative, în linii mari, sunt similare.

[WB2012] World Bank Functional Report Research, Development and Innovation, Romania

[EW2011I] ERA Watch Mini Country Report, Romania (2011) [privind inovarea]

[EW2011] Erawatch Analytical Country Report 2011, 2010, 2009, 2008

Contribuţii locale, din şi/sau despre România

[RO11] Carta Alba, Ad Astra, a cercetării româneşti, care descrie rezultatele cercetarii fundamentale din Romania, inclusiv cu statistici pe domenii, regiuni si institutii, dar si cu link-uri la articolele propriuzise, in perioada 2002-2011, cu selecţia interactivă a statisticilor. Alte referinte la resurse similare pe prima pagina.

[RAdA] Revista Ad AStra, 2002--2008

[AdABS] Biblioteca de ştiinţă, Ad Astra

[RPSS] Revista de politca ştiinţei şi scientometrie.

Planuri şi strategii ale ţărilor şi organizaţiilor

Strategii naţionale

[FR2010] Franta, 2010

[SA2002] Africa de sud, 2002

[GB2011] Marea Britanie, 2011 Conţine o excelentă analiză a tendinţelor globale ale economiei în viitorii ani.

[US1983] SUA 1983

Strategii sectoriale

[IR2016Child] National Strategy for Research and Data on Children’s Lives 2011 – 2016 (Irlanda)

[AU2011] Strategic Roadmap for Australian Research Infrastructure

Planuri şi strategii din România

Naţională

2007--2013

Regionale

Inovare, regiunea Bucureşti/Ilfov, probabil în jur de 2007

Inovare, regiunea Sud/Muntenia, 2008--2013

Inovare, regiunea Nordest

Inovare, regiunea Vest, 2009--2013

Inovare, regiunea Sudest, 2008--2015

Inovare, regiunea Nordvest, 2008--